Ciad Rata natalității

Rata natalității, în special rata brută a natalității (CBR), măsoară numărul de nașteri vii care au loc într-o anumită populație în timpul unei perioade determinate, de obicei un an. Este exprimată ca numărul de nașteri vii la 1.000 de locuitori. Acest indicator este clasificat ca fiind brut deoarece raportează nașterile la întreaga populație — inclusiv bărbați, copii și persoane în vârstă care nu sunt capabile biologic să dea naștere — mai degrabă decât să se concentreze strict pe populația cu risc de procreare. Acesta servește ca o componentă fundamentală în calcularea creșterii naturale a populației, care este diferența matematică dintre rata natalității și rata mortalității. Deși oferă o imagine de ansamblu a fertilității dintr-o țară, este foarte sensibil la structura de vârstă a populației. O populație cu o proporție mare de adulți tineri va prezenta în mod natural o rată brută a natalității mai mare decât o populație îmbătrânită, chiar dacă preferințele individuale de fertilitate sunt similare. Acest lucru îl face un instrument vital pentru planificatorii urbani, furnizorii de servicii medicale și factorii de decizie politică pentru a estima nevoile viitoare de infrastructură și servicii.

Colectarea datelor pentru ratele natalității se bazează în principal pe sistemele de Înregistrare Civilă și Statistică Vitală (CRVS), care înregistrează fiecare naștere prin certificate legale. În multe țări cu venituri ridicate, aceste sisteme sunt aproape universale și foarte precise. Cu toate acestea, în regiunile în care infrastructura de înregistrare este mai puțin dezvoltată, organizațiile internaționale precum Națiunile Unite și Banca Mondială se bazează pe sondaje în gospodării, cum ar fi Sondajele Demografice și de Sănătate (DHS) sau Sondajele pe Grupuri de Indicatori Multipli (MICS). Aceste sondaje întreabă femeile despre istoria lor reproductivă pentru a estima numărul de nașteri. Metodele de estimare indirectă sunt, de asemenea, aplicate datelor de recensământ atunci când înregistrarea este incompletă. O limitare semnificativă este decalajul de raportare, unde datele din zonele îndepărtate pot dura câțiva ani pentru a fi agregate. În plus, în unele contexte, nașterile care duc la deces neonatal precoce pot rămâne neînregistrate, ducând la o subestimare a ratei reale a natalității.

Discrepanțele apar adesea între Divizia de Populație a Națiunilor Unite și birourile naționale de statistică din cauza metodelor diferite de netezire a datelor sau de ajustare pentru sub-raportare. Banca Mondială armonizează de obicei aceste cifre folosind World Population Prospects ale Națiunilor Unite ca referință principală.

O rată brută a natalității de peste 30 la 1.000 este în general considerată ridicată, tipică pentru populațiile cu creștere rapidă. Ratele între 15 și 30 sunt moderate, în timp ce ratele sub 15 sunt considerate scăzute și sunt adesea asociate cu populații îmbătrânite sau în scădere.

Rata globală a natalității a urmat o traiectorie descendentă constantă timp de câteva decenii. Datele recente indică faptul că media mondială a scăzut semnificativ de la mijlocul secolului al XX-lea, când era de peste 30 la 1.000. Estimările actuale plasează media globală în jurul a 17 până la 18 nașteri la 1.000 de persoane. Această scădere este atribuită unei varietăți de factori, inclusiv accesul sporit la educație pentru femei, disponibilitatea pe scară largă a metodelor contraceptive și trecerea de la economiile agricole la cele industriale și bazate pe servicii, unde copiii nu mai sunt văzuți ca forță de muncă esențială. Urbanizarea joacă, de asemenea, un rol critic, deoarece costul creșterii copiilor este de obicei mai mare în orașe. Chiar și în regiunile care au menținut istoric o fertilitate ridicată, cum ar fi părți din Asia de Sud și America Latină, ratele natalității au scăzut spre sau sub nivelul de înlocuire. Această schimbare globală duce la o tranziție demografică semnificativă, caracterizată printr-o populație globală îmbătrânită și o încetinire proiectată a ratei totale de creștere a populației umane în secolul următor.

Disparitățile regionale izbitoare rămân un semn distinctiv al demografiei globale. Africa Subsahariană continuă să înregistreze cele mai ridicate rate ale natalității, multe națiuni depășind 35 de nașteri la 1.000 de persoane. În schimb, țările din Asia de Est și multe națiuni europene raportează unele dintre cele mai scăzute rate din istoria înregistrată, scăzând adesea sub 10 la 1.000. În țări precum Coreea de Sud și Japonia, ratele natalității au atins minime istorice, determinând intervenții guvernamentale pentru a încuraja formarea familiilor. Regiunile mai bogate, cu venituri ridicate, prezintă în general rate ale natalității mult mai scăzute comparativ cu regiunile cu venituri mici, unde mortalitatea infantilă ridicată și sistemele limitate de securitate socială duc adesea la dimensiuni mai mari ale familiilor. Țările cu venituri medii din America Latină și Asia de Sud-Est experimentează în prezent un declin rapid, apropiindu-se de modelele de rate scăzute observate în Occident. Aceste variații creează un peisaj global divers, cu creștere rapidă în unele zone și stagnare demografică în altele.