Islanda — drapelul

🇮🇸

Islanda — drapelul

Islanda

Semnificația steagului

Steagul Islandei prezintă o cruce nordică, care semnifică legăturile istorice și culturale ale țării cu alte națiuni scandinave. Designul este o reprezentare vizuală a peisajului unic al insulei, ilustrând întâlnirea oceanului, a ghețarilor și a căldurii vulcanice care îi definește geografia.

Culori și simboluri

Fundalul albastru reprezintă Oceanul Atlantic și munții insulei. Culoarea albă a crucii simbolizează ghețarii și zăpada care acoperă pământul, în timp ce crucea roșie interioară reprezintă focul produs de numeroșii vulcani activi ai națiunii.
Adoptat 1915
Proporții 18:25

Descarcă

Statistici de țară

Capitală Reykjavik
Populație 391,8 K
Regiune Europa
ISO-2 IS
Islanda

Istoria steagului

Înainte ca designul actual să fie finalizat, islandezii au folosit o versiune neoficială numită Hvitblainn, care prezenta o cruce albă pe un câmp albastru. Această versiune a fost în cele din urmă modificată prin adăugarea unei dungi roșii pentru a o distinge de steagul grecesc și pentru a reflecta legăturile istorice ale țării cu Danemarca. Versiunea modernă a fost adoptată oficial prin decret regal în 1915 și confirmată ulterior prin lege când Republica Islanda a fost înființată în 1944.

Întrebări frecvente

Islanda — steagul actual a fost adoptat oficial: 1915.

Islanda — steagul are o proporție oficială: 18:25.

Crucea este cunoscută sub numele de cruce nordică sau scandinavă, un simbol comun națiunilor din Europa de Nord care reprezintă moștenirea lor creștină comună și conexiunile istorice.

Designul modern a fost creat de Matthias Thordarson, care a prezentat conceptul de adăugare a unei cruci roșii la culorile albastru și alb existente în 1906.

Modelele timpurii includeau un steag albastru cu trei codi și o altă versiune cu un șoim alb, dar Hvitblainn albastru și alb a devenit cel mai popular precursor al steagului actual.

Da, steagul nu trebuie arborat înainte de ora șapte dimineața și ar trebui, în general, coborât la apus, nerămânând niciodată ridicat după miezul nopții, cu excepția unor circumstanțe speciale.