Libia — drapelul

🇱🇾

Libia — drapelul

Libia

Semnificația steagului

Steagul Libiei constă din trei benzi orizontale cu o semilună și o stea albă în centrul benzii din mijloc. Acesta reprezintă unificarea celor trei regiuni istorice ale națiunii și devotamentul său față de credința islamică. Designul simbolizează tranziția de la un trecut dificil către un viitor de prosperitate și identitate națională.

Culori și simboluri

Banda roșie semnifică sângele vărsat pentru libertate și reprezintă regiunea Fezzan. Banda neagră reprezintă regiunea Cirenaica și stindardul mișcării Senussi, în timp ce banda verde reprezintă regiunea Tripolitania și religia islamică. Simbolurile albe reprezintă pacea și lumina speranței pentru popor.
Adoptat 1951 și readoptat în 2011
Proporții 1 la 2

Descarcă

Statistici de țară

Capitală Tripoli
Populație 7,5 mil.
Regiune Africa
ISO-2 LY
Libia

Steaguri vecine

Istoria steagului

Steagul a fost proiectat inițial pentru independența națiunii și a fost folosit până când o schimbare de guvern a dus la designuri diferite. Timp de câteva decenii, țara a utilizat un stindard verde simplu, care era unic prin faptul că nu avea simboluri sau culori suplimentare. În urma unei perioade de tranziție, steagul original al independenței a fost restabilit ca simbol național oficial.

Întrebări frecvente

Libia — steagul actual a fost adoptat oficial: 1951 și readoptat în 2011.

Libia — steagul are o proporție oficială: 1 la 2.

Banda neagră centrală este de două ori mai lată decât benzile roșie și verde, ceea ce este o alegere de design specifică pentru a evidenția importanța simbolurilor pe care le conține.

De la sfârșitul anilor 1970 până în 2011, țara a arborat un steag verde simplu, fără alte culori sau embleme, fiind singurul steag național monocrom din lume la acea vreme.

Acestea sunt simboluri islamice tradiționale care reprezintă luna lunară și fundamentul religios al țării, semnificând speranța și îndrumarea divină.

Steagul a fost proiectat de Omar Faiek Shennib, care a servit ca vicepreședinte al Adunării Naționale, și a fost aprobat în timpul tranziției către independență.