Rwanda Cheltuieli militare (% din PIB)

Cheltuielile militare măsoară resursele financiare totale alocate de un stat forțelor sale armate și activităților legate de apărare. Conform definiției standard utilizate de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI), care se bazează pe cadrul NATO, aceasta include toate cheltuielile curente și de capital pentru forțele armate, inclusiv forțele de menținere a păcii, ministerele apărării și alte agenții guvernamentale implicate în proiecte de apărare. Indicatorul cuprinde costurile de personal atât pentru personalul militar, cât și pentru cel civil, pensiile de retragere, serviciile sociale pentru personal, operațiunile și întreținerea, achiziția de echipamente, cercetarea și dezvoltarea militară și construcțiile militare. De asemenea, include ajutorul militar acordat altor țări, înregistrat în bugetul donatorului. De obicei, exclude apărarea civilă și cheltuielile istorice pentru activități militare trecute, cum ar fi beneficiile pentru veterani, demobilizarea și distrugerea armelor. Această metrică servește ca o măsură principală a forței militare a unei țări și a priorității economice acordate securității naționale.

Colectarea datelor pentru cheltuielile militare se bazează pe o combinație de surse primare și secundare. Sursele primare includ publicații guvernamentale oficiale, cum ar fi bugetele naționale, cărțile albe ale apărării, statisticile financiare și răspunsurile la chestionarele anuale de la organisme internaționale precum Națiunile Unite (ONU) și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Sursele secundare includ analize de experți, jurnale și seturi de date internaționale de la FMI și NATO. Organizații majore precum SIPRI și Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) standardizează aceste date pentru a asigura comparabilitatea, deși rămân dificultăți din cauza nivelurilor variate de transparență. Limitările includ cheltuielile „extra-bugetare”, unde fondurile din veniturile din resurse naturale sau din afaceri deținute de armată nu sunt raportate în bugetul central, și utilizarea ratelor de schimb de piață (MER) față de paritatea puterii de cumpărare (PPP), care pot reprezenta greșit puterea reală de cumpărare a bugetelor de apărare în diferite economii.

În timp ce SIPRI și IISS sunt autoritățile principale, cifrele diferă adesea deoarece IISS utilizează frecvent estimări bugetare, în timp ce SIPRI prioritizează cheltuielile reale; în plus, datele NATO urmează în mod specific definiții stricte ale alianței care pot include sau exclude diferite costuri paramilitare comparativ cu Banca Mondială.

O povară militară de peste 4% din PIB este în general considerată ridicată, în timp ce media globală fluctuează de obicei între 2,2% și 2,5%. Pentru majoritatea națiunilor dezvoltate, un prag de 2% din PIB este un punct de referință comun pentru contribuția la alianțele de securitate colectivă.

Estimările actuale arată că cheltuielile militare globale au atins un maxim istoric de aproximativ 2,89 trilioane de dolari, marcând al 11-lea an consecutiv de creștere. Datele recente indică o creștere în termeni reali de aproximativ 2,9% în toate regiunile, reflectând o creștere semnificativă a tensiunilor geopolitice și a preocupărilor de securitate. Concentrarea cheltuielilor rămâne ridicată, primii 5 cheltuitori — Statele Unite, China, Rusia, Germania și India — reprezentând aproape 60% din totalul global. Deși Statele Unite rămân cel mai mare cheltuitor absolut, ponderea sa relativă în cheltuielile mondiale a scăzut ușor pe măsură ce alte națiuni își accelerează modernizarea apărării. Povara militară globală a crescut, de asemenea, la aproximativ 2,5% din PIB-ul global. O tendință notabilă este trecerea de la bugetele axate pe personal la investiții sporite în cercetare, dezvoltare și sisteme avansate de arme convenționale, proiecțiile sugerând că totalurile globale ar putea depăși 4,7 trilioane de dolari până în 2035 dacă modelele recente de creștere persistă.

Modelele regionale arată contraste puternice atât în volum, cât și în ratele de creștere. Europa a experimentat recent cea mai rapidă creștere anuală a cheltuielilor de apărare de la Războiul Rece, unele țări înregistrând creșteri de două cifre în scopul de a atinge ținta de 2% din PIB. Orientul Mijlociu menține cea mai mare povară militară la nivel global, datele recente arătând că regiunea alocă în medie 4,2% din PIB pentru apărare, determinată de conflicte localizate. Asia și Oceania au înregistrat peste 3 decenii de creștere neîntreruptă, condusă în mare parte de modernizarea militară a Chinei, care reprezintă acum aproximativ 12% din cheltuielile globale. În schimb, Africa și America Latină prezintă în general poveri militare mai mici, deși provocările de securitate internă în anumite subregiuni au dus la creșteri localizate. America de Nord continuă să domine în termeni absoluți, reprezentând aproximativ 33% din toate cheltuielile militare globale.